Clasa politica din Romania, este bolnava de febra alegerilor, avand insomnii, din cauza emotiilor dinaintea alegerilor, ce vor avea loc la 1 iunie 2008 .
Acest comportament arivist, nu face cinste nici unui demnitar, candidatul la o fonctie fiind automat stampilat de electorat ca ipocrit, dornic de inavutire, de CIORDEALA ! .
Ca nu avem o clasa politica veritabila, ci doar oportunisti, fripturisti, stie toata lumea – nu mai este un secret .
Ultimele evenimente de pe scena politica, concretizate prin aliante, declaratii de sustinere intre partide, cu ideologii diferite, au ca efect scarbirea si a restului de electorat partizan unei ideologii sau alteia .
Pe acest fond de scarba nationala, se suprapune nemultumirile populatiei fata de institutiile statului, justitia fiind de departe campioana acestei reactii intemeiate .
Quo vadis ?
Greu de spus .
Am chemat instalatorul sa imi repare o conducta sparta si nu am avut ce face sa il intreb, pe cine voteaza el .
M-a privit furios si mi-a dat un raspuns sec :
“ votez pe dreacu, ei se lupta pentru ciolan si noi ne certam intre noi, ca doua babe, pe trei oua “ .
M-am simtit penibil imaginandu-mi cum ar sta doua babe pe trei oua si s-ar certa pentru partidul X sau Y .
Nu am mai avut curajul sa continuii discutia, pe acest subiect, “simtandu-l”, pe instalator, cum ma pandea sa mai zic ceva de partide .
Probabil dupa absentesmul din 1 iunie 2008, clasa politica se va “trezi”, la realitate, sau poate nu .
Avem in Romania destui specialisti, neimplicati politic, destui oameni capabili, ce din bun simt, nu se amesteca cu laturile .
Obsesiv este repetata de politicienii nostri ciorditori, ideea ca in Romania, nu avem valori, care sa fie puse in fonctii de conducere .
Ca ei sunt cei mai buni …ha ha ha !
Manipulare de prost gust si nimeni, nu mai crede aceasta placa stricata .
Am testat idea de cere unor candidati, asumarea raspunderii civile si penale, a declaratiilor politice, pe baza unui contract politic .
Invariabil aceasta idée, i-a speriat .
Oare de ce ? Ce sa cred ?
In fond si eu as putea promite salarii, pensii, locuri de munca, locuinte si probabil voi gasii niste prosti sa ma voteze .
Asumarea raspunderii, insa e altceva .
Nu voi mai discuta despre asta, caci nu am cu cine, clasa politica, vrea doar ciolanul si cine sustine altceva, sa incerce sa il convinga pe “omul de rand”, daca are curajul .
Voi aborda problema necesitatii unei stabilitati financiare in Romania .
Si economia Americana, este confruntata, cu grave probleme, iar solutia discutata, este luarea unor masuri urgente privind stabilitatea economica
ROMANIA NECESITATEA UNEI STABILITATI FINANCIARE
Autor: Daniel Daianu | Data: 25 Feb 2008
Daniel Daianu: Dezavuarea fundamentalismelor in economie
In SUA se vorbeste despre masuri de ajutare a unor persoane care nu pot sa achite ratele la case.
Ai zice ca un asemenea demers este un non-sens intr-o economie de piata - mai ales pentru libertarieni, ca fundamentalisti ai pietei. Dar acest eveniment poate fi interpretat intr-un context mai larg, al judecarii cauzelor si implicatiilor crizei pietei ipotecare, ale crizei financiare internationale pe un plan mai larg….
Ce doreste sa faca Fed-ul (Banca centrala a SUA) in prezent se incadreaza si in gama de masuri care vizeaza sa apere stabilitatea sistemului financiar (bancar).
Asa s-a intamplat si in 1998, cand Fed-ul a intervenit pentru salvarea fondului de investitii LTCM, existand pericolul de contaminare la nivelul sistemului bancar. Drept este ca injectii de lichiditate in economie pot amplifica ceea ce economistii numesc "hazard moral" (comportamentul celui care stie ca, in ultima instanta, va fi salvat de catre autoritatea publica). Dar considerabil mai mare poate fi riscul unui colaps al sistemului, asa cum s-a verificat de-a lungul istoriei economice moderne, in lume…..
Se impun masuri ferme, in economia nerentatbila .
Adrian Vasilescu: "Miresele urate se marita greu " .
Speranta ca economia se va insanatosi in UE nu este nicidecum neintemeiata. Trenul a pornit, dar in 2007 a avut prea multe intarzieri. Desi s-a facut valva mare in jurul succeselor macrostabilizarii, a fost privit cu prea mare superficialitate faptul ca, la nivel de companii, nici de pierderi n-am scapat, nici consolidarea financiara a intreprinderilor viabile n-a fost o preocupare constanta. Mai ales, nu au fost gasite solutii pentru a fi depasita starea financiara fragila din acele intreprinderi risipitoare de resurse. Sunt neimpliniri ce au fost reportate de la un an la altul. Nici in 2007 nu am scapat de ele. Si, dupa cum vedem, ne dau dureri de cap si in acest an….
Timpul nu poate fi adus inapoi. Nu putem relua anii irositi. Dar acum avem si o alta cale pentru viitor. Este calea promovarii performantei, calea stimularii initiativei, calea fructificarii oportunitatilor cu un minim de bariere birocratice. Este calea dereglementarii pietei muncii, piata sufocata in prezent atat de rigiditatea regulilor, cat si de marimea contributiilor sociale.
Cred ca la inceputul anilor '90 aceasta cale nu era posibila nu atat datorita liderilor politici pe care i-am avut, ci pentru ca societatea nu era pregatita pentru un salt rapid si si-a ales lideri in consecinta. Lucrurile insa s-au schimbat, oamenii s-au schimbat. Mai bine de doua milioane de romani muncesc in afara tarii - echivalentul a peste 20% din forta de munca si aproape jumatate din numarul salariatilor din tara. Toti acestia au ales sa aiba mai putina protectie sociala, dar un castig mai bun. Nu putine sunt cazurile in care protectia sociala a fost abandonata in intregime de emigranti, preocupati exclusiv de castigul imediat si, in fapt, lipsiti de o autentica alegere. Nici aceasta nu este o solutie viabila (costul social este doar escamotat, el nu dispare), dar de aici se poate vedea care sunt cu adevarat aspiratiile oamenilor. Iar aceste aspiratii intra in conflict ireductibil cu organizarea de azi a societatii romanesti - o organizare ce declara ca urmareste minimizarea costului social, dar in cele din urma nu minimizeaza decat performanta economica.
Am incredintarea ca a sosit vremea ca societatea civila si clasa politica sa ia in considerare si calea alternativa la cea urmata de aproape doua decenii. Este de fapt calea urmata de tarile care au avut succes in modernizarea economiei, in cresterea performantei si, pe aceasta baza, a nivelului de trai. Acum, dupa intrarea in Uniunea Europeana, aceasta cale ar beneficia atat de suportul oferit de fondurile comunitare imense ce vor fi indreptate catre tara noastra in anii urmatori, cat si de tot mai multe investitii private, care ar fi atrase de conditii mai avantajoase…..
Eugen Radulescu: Sclavie sau dorinta de mai bine?
